Aerul din Barcelona mi-a adus iremediabil aminte de Parisul pe care l-am vazut pentru prima data acum 7 ani. Nu stiu daca Barcelona se poate compara cu Parisul din anumite puncte de vedere, dar primele lucruri pe care le-am remarcat au fost strazile mari, spatii pietonale imense, un fel de mici Champs Elysée, care se sfarsea in colturi de stea la fiecare intersectie.
Caldura si umiditatea le-am simtit chiar si la 4 dimineata, permanenta senzatie de inabuseala te face sa transpiri aproape imediat dupa ce ai iesit dintr-un spatiu cu aer conditionat. Credeam ca sunt obisnuita cu umiditatea ridicata din SUA, dar nu a fost chiar asa. In prima zi de Barcelona, nu-mi venea sa cred ca e atat de cald, iar vantul nu adia deloc.
Mi-au placut oamenii de pe strada care nu pareau tristi, de vanzatorii care mereu zambeau, care mereu vorbeau, povesteau ceva si radeau, de aerul de prietenie dintre toti chiar daca nu se cunosteau, sau aceea familiaritate care te face sa te simti bine, numai privind pe ceilalti.
Mi-a placut orasul, in care mi s-a parut foarte usor sa te deplasezi fie cu metroul sau autobuzul, fie pe jos, cu harta-n mana. Oraganizarea strazilor in stea, te ajuta sa gasesti orice punct foarte usor.
Mi-a placut soarele si palmierii care m-au facut sa ma simt cu adevarat in vacanta. Mi-au placut cladirile cu obloane de lemn mari si roase de soare si ploaie. Mi-au placut batranii care ieseau la plimbare sau stateau in micile balcoane si survolau cu privirea strazile pline de oameni.
Mi-a placut modernismul orasului, care e in permanenta constructie sau renovare, constructii care par sa se ridice peste noapte, fara prea mari taraganari cu macarale puse-n drum pana la Paste. Mi-au placut cladirile vechi si accentul pus pe importanta pastrarii lor cat mai mult timp si intr-o stare cat mai aproape de cea originala.
Nu mi-au placut hotii din metrou (probabil romani), imbulzeala lumii sa intre in metrou inainte ca ceilalti sa iese, bilelete scumpe de intrare la Camp Nou
, neprofesionalismul personalului de la Muzeul Picasso.
Va urma…
Tags: ce mi-a placut la barcelona, muzeul picasso barcelona, stadionul Camp Nou, viata la barcelona
Posted in from Liberty with love | No Comments »


M-am nascut in 1985, intr-un mic oras de la poalele muntilor Parang. Din departarea in care se aflau muntii, nu vedeam decat un mic triunghi alb si mult albastru. Intre ei si noi se afla un deal, un rau numit Jiu si apoi blocul nostru, cu gradina verde in fata lui si o banca tot verde pe care vara insiram toate papusile pe care le aveam. Acum blocul se afla tot acolo, gradina la fel cu bancuta ei care acum pare asa mica, muntii par la fel de mari, insa totul in jur s-a schimbat.





















